What was I thinking?

     You can go on forever and not find the one thing all of us want, love, true and profound love. Some of us are lucky enough to find it, either by stroke of luck or just by searching for it continuously. I am one of the lucky ones. But life has a way of punching you in the face when you're least expecting it, and slowly takes her gifts away. What can you do when you face you're partner's fatal disease? Who can you blame, cause you feel the need to scream out loud that this is just unfair, so loud that even god somewhere out there can hear you! But i wonder...is God really listening? Does he think that he's done such a great job by creating rather frale bodyes?

     It breaks my heart to see my love suffer. Sometimes i just cry myself to sleep. To hear my sweet angel talking about suicide makes me so frustrated, i do not wish death upon him, but i do not like the suffering either. I am torn apart by mixed feelings and I canot be egocentric enough to impose anything. It remains a matter of choice, even if I know my soul shall be broken. 

     Disease seems now life's way of destroying every bit of happiness that a person can have. 

     I am sorry baby if it seems that I am cursing my bad luck, this is mostly about you, cause you're the one that is in pain, and the pain is so real and so fierce that i cannot even comprehend where can you find the strenght to laugh and make jokes. But my soul is also in pain. You are the most wonderful thing that happened to me. The things i see in your eyes, I could have never imagined. When you embrace me I just feel so loved, so cared for, so on top of the world. And this disease is just not damn fair! I just wish i could do something, i wish I could have healing powers if that were possible, but I feel so powerless, so affraid. You keep saying that tommorow you may be gone and I just can't even think of that. I try to take it lightly and tell you that nothing bad is going to happen but inside only I know the pain I feel, and I know you can feel that too.

     I love you my angel, I love you so much that your pain cripples my soul. I am here for you, doing the best I can, and if you can find even a bit of comfort in my arms, then that makes me so happy.

     Nu era de ajuns ca editura Reader's Digest o tine la nesfarsit cu minciunile legate de faimoasele lor concursuri la care evident ca nu prea ai sanse decat comandand si tot comandand tot felul de carti mai mult sau mai putin inutile. Acum mai apare si un top al personalitatilor preferate de romani, in revista editata de ei, sub titulatura "Cine ne-a castigat increderea?" Asta as vrea sa stiu si eu. Revista mai titreaza pe coperta ca Andreea Marin Banica urca 25 de locuri. Adica in ultima vreme a castigat increderea mai multor romani ?  Da' ce a facut doamna Andreea Marin in ultima vreme de a urcat asa de mult in top? Intr-un top 100, 25 de locuri reprezinta un salt spectaculos, iar Andreea e mai falsa decat machiajul pe care il poarta.

     O astfel de urcare e destul de ciudata avand in vedere ca a fost anul in care a renuntat la emisiunea care a plasat-o in topul vedetelor din Romania. Imaginea de "zana Surprizelor" a mentinut-o in viata prin campaniile umanitare la care a participat in calitate de ambasador al bunavointei in cadrul UNICEF.  Prin analogie, doar Patriarhul Daniel are o urcare asemanatoare in top, dar de doar 21 de locuri, aflandu-se insa cu mult sub locuri ocupate de Irina Loghin, Gica Hagi sau Stela Popescu.

     La extremele topului doua personaje notorii ale vietii publice si in acelasi timp la fel de opuse ca personalitate si credibilitate. Daca Nadia Comaneci isi pastreaza pentru al doilea an locul intai, faptul ca Sorin Ovidiu Vantu se afla chiar si in coada clasamentului, nu are nici o explicatie. Decat daca s-a votat singur. De altfel spre coada clasamentului se afla majoritatea oamenilor politici cunoscuti, pe penultimele doua locuri plasandu-se Elena Udrea si Corneliu Vadim Tudor.

     Deocamdata, in ciuda disparitiei de pe micul ecran, Andreea Marin in vantura bagheta magica si mai primeste cate o coperta ici pe colo, parca pentru a face in ciuda celor care i-au anticipat caderea in dizgratie o data cu renuntarea la faimoasa emisiune lacrimogena.

     Am rezistat tentatiei de saptamana trecuta care ma indemna sa cumpar o revista. Nu prea conta ce revista numai sa fie mare, glossy si sa aiba cate ceva de spus in muuuulte pagini. Nu stiu ce anume mi se nazarise, cert e ca pur si simplu pe la inceputul saptamanii m-am trezit gandindu-ma "am chef sa iau o revista...dar ce sa iau?" Pana la urma, dandu-mi seama ca nu prea am ce sa iau am reusit sa renunt la idee.

     Cumparam acum vreo 4, 5 ani destul de multe reviste, incepusem cu cele de muzica, cu Bravo si apoi Popcorn, apoi in functie de coperti am luat si FHM si Elle, cand a aparut Madonna, dar in special mi-a placut revista 20 Ani. O revista de tendinte sa zic asa, mi-a placut ca pe coperta apareau tineri necunoscuti iar in interior gaseam cate un pictorial intreg. Pe unele dintre fete le-am vazut mai apoi si in alte reviste. Si am tot cumparat revista aia pana cand au inceput sa puna pe coperta aceleasi vedete rasuflate care chipurile au ceva de spus. Mi-am dat seama destul de repede ca lumea se plictisise de revista si si-au zis ca punand pe coperta persoane cunoscute publicului, vor vinde mai bine. Nici continutul n-a mai fost acelasi. Asa ca am decis sa n-o mai cumpar.

     De vreo doi ani si mai bine oricum nu mai cumpar nici o revista, poate de asta ma si apucasera pandaliile :)) Nu ca le-as citi online, sincer nici nu m-am uitat sa vad daca vreuna apare si in editie electronica, desi m-ar mira, ci pur si simplu pentru ca ba sunt pline de panaramele care se proclama vedete, ba au niste subiecte banale de te apuca durerea de cap si iti zici ca preferai sa iti iei un sandwich decat revista cu pricina.