Iar prima zi de scoala....

     De peste doi ani nu mai e si cazul meu. Am trecut cu bine si de masterat si mi-am incheiat socotelile cu scoala, perioada pe care am considerat-o cea mai agitata din viata si in cea mai mare parte, cea mai urata.

     E intr-adevar un "deliciu" sa ai colegi noi de generala, unii dintre ei cu paduchi *am avut un astfel de caz, altii cu figuri in cap, majoritatea galagiosi si impertinenti. Cand invatatoarea, la care tanjeau toti parintii, incepe sa futa la rigle groase la palma, pune responsabili pe randuri care te scriu la tabla daca ai miscat si mai vine si cea de religie si loveste puternic o colega cu biblia in cap, parca esti in al noualea cer.

     O alta "placere" e sa descoperi oligofrenii care iti vor fi colegi de liceu, si, incet incet, sa vezi cam cum se bate fata de catedra in cuie pe catedra, cum se rupe catedra in doua cu piciorul, cum se sparge tabla, de doua ori, cum se rup bucati din pervaz cu pumnul si se arunca prin clasa, cum se aduce iarna zapada cu fata de catedra si se arunca pe pereti si nu in ultimul rand cum iti arunca unu o sticla de apa pe tine si jigodia de paznic iti spune ca nu e platit sa te apere pe tine.

     Acum e mult mai rau, nu-mi imaginez ca mi-as da copilul la scoala, mi-e groaza de aceasta perspectiva. Nu se mai sparge tabla ci poate capul profei, nu se mai arunca cu zapada in clasa ci cu bolovani samd.

     Si astazi a fost ziua in care aceste jigodisme se vor putea desfasura aproape nestingherite de-a lungul unui an scolar in care se afla din ce in ce mai multi cocalari si fufe imbracate ca pe centura dar si un numar enorm de pusti de generala care injura birjareste si incearca sa isi impuna chipurile respectul cum il numesc ei prin batai aplicate colegilor care indraznesc sa "comenteze"

     Dimineata n-am mai auzit "proba de microfon, 1 2 3". S-a suflat si batut cu degetul in microfon iar apoi s-a dat drumul la radio pana cand a inceput ceremonia de deschidere propriu-zisa. Vorba ceea, sa nu strice cheful pichipontzilor care asculta "putza" si trident cu cine stie ce chestii demodate. Pai pichipontzu are nokia cu camera de 5 megapixeli si blushtutz, ce puii mei?

     In drumul catre serviciu mi-a fost dat sa vad parada modei la toate janghinele de liceu, baietii ne-facand nici ei exceptie, precum si o silfida asteptandu-si masina s-o duca, fiindca piciorusele ei imbocsate in stifturi "dolce e banana" nu pot suporta acel "dreptu stangu dreptu stangu" numit mers. 

     Inainte, profesoarele plecau cu 10 buchete de flori bucuroase, acum le-am vazut cu cate 3 din care au lasat unul vecinei de la chiosc pentru ca o cunosteau. Poate ca pe drum au mai scapat de cateva. Pai de, sa nu-si incarce casa cu "gunoaie". Nu va speriati, pe vremea cand eram eu in generala s-a iscat o adevarata furtuna "mediatica" in momentul in care o profesoara a fost vazuta indesand florile primite la pubela din toaleta fetelor, cu tot cu cele cateva cadouri care nu-i fusesera pe plac. Pe de alta parte, imi amintesc si lacrimile dirigintei mele cand a primit de la noi o superba caseta muzicala cu una din cele mai apreciate melodii. Oameni si oameni...

     Nu m-as intoarce pentru nimic in lume la scoala, liceu , facultate, indiferent. E o perioada abjecta, mai ales acum cand mi-ar fi scarba sa vad atatea victime ale modei, atatia tineri care fumeaza si atatia smecherasi care au impresia ca in momentul cand isi pun niste toale trendy flendy pe ei, toata incultura, prostia, analfabetismul, imoralitatea si vulgaritatea dispar ca prin farmec.

Domnita si blogroll-ul

     Sa te fereasca dumnezeu de simtu' artistic al femeii. Si cum nu erau suficiente toanele legate de nuanta perdelelor si stucatura peretilor, mofturile au inceput sa apara si in lumea blogging-ului.

     Primesc o cerere de link exchange de la o tipa, posesoare a unui blog banal caruia nu m-am obosit sa-i aflu page rank-ul nici acum si pe care ma gandeam sa n-o refuz tocmai pentru a nu fi misogin, m-am gandit apoi ca are nevoie de linkul meu. Cand intru la ea pe blog, ce sa vezi? Ultimul articol trata un schimb de linkuri esuat, se copiasera mesajele din mail, o adevarata ciondaneala. Motivul? Domnisoara mutase blogroll-ul  pe o pagina separata motivand faptul ca nu vrea sa faca un blogroll kilometric care sa-i strice aspectul blogului. De fapt, in mod preferential, unii ramasesera pe prima pagina, probabil pe considerente de ochi frumosi, iar noile linkuri la mama naibii. Si eu ce sa-i fac domnisoarei? In nici un caz sa-i afisez link pe prima pagina fara reciprocitate.

     Parerile sunt foarte impartite se pare in legatura de modul cum vede Google un astfel de link. Dar din moment ce altii sunt dispusi sa-si strice aspectul blogului cu blogroll-uri kilometrice, nu stiu de ce vin fetele sa strice schema. Nu e singura fata care face chestia asta si imi pare rau s-o spun dar eu inca nu am vazut o fata sa scrie pe blog ceva care sa ma intereseze realmente. Alle a scris o tampenie drept articol legat de venirea Madonnei (in care singurul rand pomenea faptul ca vine si ca va concerta in parcul Izvor dupa care se plangea ca n-a mai apucat bilet) si toata lumea a picat in extaz, iar alta bloggerita cunoscuta noua, Inkasha a facut un lucru la fel de urat cu blogroll-ul si complet inestetic, contrar opiniei si motivatiei ei, dar cel putin acesta nu a parasit pagina principala. Cu toate astea, fitzele sunt maxime. 

>> Eu cred ca, atat timp cat gasesti o mana de oameni cu care poti rezona in idei si pe care iti face placere sa-i citesti, care se tin de blogging si obtin page rank suficient de mare, poti construi un blogroll potrivit ca intindere si care sa-ti asigure: amici in primul rand, colaboratori eventual, rank dar si un aspect placut al sidebar-ului. Si in definitv daca introduci 100 de linkuri acolo, chiar nu vad problema: faci rost de o tema cu trei coloane si pui blogroll-ul singur pe coloana. <<

     In concluzie, atat timp cat eu afisez linkul cuiva pe prima pagina astept acelasi lucru. Pe de alta parte, nici trecerea acestor linkuri pe alte pagini nu mi se pare un lucru in primul rand corect si in al doilea rand nu m-am lamurit inca de eficienta web-crawl-ului de la Google in cazurile astea. Hai sa fim corecti, sa pastram blogroll-ul acolo unde s-a obisnuit toata lumea, si chiar daca sunteti fete si aveti un fix cu "aspectul" asta cu care ne mancati zilele cu orice ocazie, macar in cazul asta sa faceti o concesie.

     Concluzia oricum va fi ca sunt misogin si rau...

An intrusion into my soul

     I know things are difficult, not as we would like it to be. But I am grateful every day for having you in my life. You brought me joyful moments, you brought love tears into my eyes, you gave me such wonderful and loving words that only you know how to conceive. I learned so many things from you and began to understand the soul a bit better.

     I like it when you mold me, I love it when you caress me, i adore it when you're playful and make me feel sky high when you're telling me sweet words, I love it that you're always acting tuff when your pain won't let you off the hook. There are so many things that you do and for which i'm grateful but especially because you love me. Love and so much tenderness is something no one ever felt for me. My heart and soul are yours, and I just felt the need to write these feelings here for whomever wants to "see" and grasp a fragment of what human nature should be.

     I love you, my baby cat!